Patronii in situatie critica cand vine vorba de angajari. Sofer de TIR: “Nu mai suntem prostii lor!”

Transportatorii români de la UNTRR acuză Parlamentul European că „îngroapă industria de transport rutier internaţional din România”, după ce joi a fost adoptată o directivă controversată, după trei ani de negocieri. „Pe termen mediu şi lung România va pierde aproximativ 200.000 de şoferi profesionişti, inclusiv familiile lor, şi se va confrunta cu o criză fără precedent pe piaţa muncii”, avertizează cei de la Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România.

Propusă de Comisia Europeană în luna mai 2017, această reformă a dat naştere unei dispute între ţările din Vest, în frunte cu Franţa şi Germania, şi cele din Europa de Est (în special România, Bulgaria, Ungaria şi Polonia), acuzate de dumping social.

Temelia pentru rezolvarea/ameliorarea problemei este legată de atmosfera din firmă. Deja, sunt firme de transport care au înțeles că patronul sau managerul general nu este exclusiv și obligatoriu responsabil cu acest aspect. Unii „cântă” bine, alții „dansează” bine, sau le poți face pe amândouă însă… astăzi chiar trebuie făcute bine.

A mima nu mai este o opțiune. Astfel, sunt firme care au angajat manageri pentru resurse umane – persoane cu experiență (eventual corporatistă) – iar rezultatele se văd. Tot la acest capitol, merită consemnat faptul că numeroase firme au decis să specializeze o persoană pentru comunicarea cu șoferii (eventual un fost șofer).

Astfel, sunt evitate sau, măcar, diminuate situațiile în care apar conflicte gratuite, pentru că, efectiv, oamenii nu se înțeleg unul cu celălalt. Cursurile de comunicare pentru dispeceri sunt, de asemenea, recomandabile.

În plus, sunt firme care încearcă o schimbare radicală de abordare. Noile sisteme (soluțiile telematice) permit comunicarea facilă cu șoferii și, totodată, urmărirea și evaluarea activității acestora. Astfel, de câte ori apare o problemă, managerul are posibilitatea să o vadă și să contacteze șoferul, pentru remediere. Dar dacă șoferul ar fi lăsat să constate singur eventualele probleme și firma s-ar concentra să pună la dispoziția acestuia un departament suport, la care să poată apela oricând?

Șoferul ar suna atunci când consideră el că are nevoie de ajutor și ar deveni parte din „comisia” care îi evaluează, în permanență, activitatea. Parcă te simți mai bine în postura de conducător auto, nu-i așa? Lucrurile nu funcționează perfect, dar pare să fie o direcție de luat în seamă. Sigur, asta înseamnă acces pentru șofer la anumite informații, eventual unele legate de performanțele colegilor…

Un aspect foarte important este legat de predictibilitatea programului. Este de ajutor să fie diminuate „surprizele”. Nu ar fi frumos ca fiecare șofer să știe ce program va avea în perioada sărbătorilor, sau pe perioada verii… să zicem, cu șase luni înainte?

Totodată, perioadele lungi de așteptare pot avea efect devastator, indiferent dacă acestea sunt într-o parcare, între două curse care nu au fost „legate” cum trebuie, sau acasă, pentru că plecarea în cursă s-a amânat din diverse motive.

La capitolul păstrarea șoferilor pe o perioadă cât mai lungă în firmă merită întărită ideea că salariul/venitul este hotărâtor la angajare, însă senzația de echipă și familia sunt aspectele care pot asigura rămânerea în firmă. O companie care cunoaște și nu uită zilele de naștere ale soțiilor și copiilor angajaților și le trimite felicitări, sau chiar cadouri… De ce ai pleca de la un asemenea angajator?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *